În calitate de lector de limba română la Univesitatea „Sfinții Chiril și Metodiu” din Veliko Tărnovo, Bulgaria, am organizat, la începutul lunii martie, cu studenții de la secția de Balcanistică o „Masă rotundă” pe tema Mărţişorul şi Martеniţa.

Discuţiile despre semnificația simbolului mărţişorului în România şi în Bulgaria s-au purtat sub semnul generos al interculturalității, scopul acestui demers fiind evidențierea, în egală măsură, atât a asemănărilor, cât și a deosebirilor acestei tradiții care marchează venirea primăverii.

Pentru început, am dăruit studenților câte un mărțișor, simbol al primăverii. Cum toate mărțișoarele le-am primit de la Muzeul Mărțișorului din comuna Stoina, județul Gorj, prin intermediul doamnei primar Ioana Bușe și al domnului Dorin Imbrescu, le aduc mulțumiri și pe această cale.

Discuția s-a deschis cu explicații asupra etimologiei cuvântului mărțișor. Le-am explicat studenților că prima lună din calendarul roman (cu început de an la 1 martie) şi a treia din calendarele iulian şi gregorian (cu început de an la 1 ianuarie) este dedicată lui Mars, zeul războiului. Denumirile populare și regionale ale lunii martie: Mart, Mărţişor, Marţiu păstrează rădăcina lingvistică a cuvântului originar și exprimă trezirea la viaţă a naturii înconjurătoare.

Mărţişorul din zilele noastre este confecţionat din două fire colorate alb şi roşu, de care se prinde un obiect artizanal și este dăruit fetelor şi femeilor care îl poartă agăţat în piept una sau mai multe zile. Se spune că trebuie să porți mărțișorul până vin berzele.

            În continuare, am arătat că la sfârşitul secolului al XIX-lea Mărţişorul era primit de copii, fete şi băieţi, fără deosebire, de la părinţi în dimineaţa zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. Mărţişorul, de care se agăţa o monedă metalică de argint şi, uneori, de aur, se purta legat la mână, prins în piept sau la gât. El era scos, în raport de zona etnografică, la o anumită sărbătoare a primăverii (Măcinici, Florii, Paşte, Arminden) sau la înflorirea unor arbuşti şi pomi fructiferi (măceş, porumbar, trandafir, păducel, vişin, zarzăr, cireş etc.) şi agăţat pe ramurile înflorite. Se credea că purtătorii Mărţişorului nu vor fi pârliţi de Soare pe timpul verii, că vor fi sănătoşi şi frumoşi ca florile, plăcuţi şi drăgăstoşi, bogaţi şi norocoşi, feriţi de boli şi de deochi. Specialiștii spun că, în trecut, Mărţişorul se confecţiona din două fire răsucite de lână colorată, albă şi neagră sau albă şi albastră, şi era făcut cadou în prima zi din luna martie, perioadă a echinocţiului de primăvară, când apărea pe cer Luna Nouă. În torsada mărţişorului, albul cu negrul sunt într-o armonie divină, într-o îmbinare fericită a luminii cu întunericul, a zilei cu noaptea, a iernii cu (primă)vara ce dau timpul anului, a cunoaşterii şi a ignoranţei, a cerului şi a pământului ce ne dau viaţă. Mărţişorul arhaic, în alb şi negru, este expresia cea mai profundă a unităţii contrariilor.

Culoarea roşie a exercitat şi încă mai exercită o fascinaţie deosebită asupra oamenilor. Se consideră că ea produce cel mai puternic efect asupra simţurilor, fiind simbolul frumuseţii, tinereţii, sănătăţii şi al bogăţiei. Este asociată în multe culturi arhaice venirii primăverii, naşterilor şi căsătoriilor, aşadar începuturilor. După cum e, deschis sau închis, roşul e valorizat pozitiv sau negativ. În accepţia sa pozitivă este intens folosit la confecţionarea mărţişorului. Specialiştii atrag atenţia că acest roşu benefic, al focului creator şi al sângelui, ca principiu vital vieţii, s-a născut în pântecul pământului negru. Astfel, se poate conchide că roşul şi negrul pot apărea ca substitute reciproce, că, undeva, de-a lungul istoriei omenirii, negrul a fost substituit de roșu. Cercetătorii au propus interpretarea celor două culori pe două planuri: cosmic și uman. În plan cosmic, s-au făcut paralele directe între culoarea albă a mărțișorului și cea a zăpezii, ca exponent principal al iernii și între culoarea sa roșie, ca semn principal al soarelui de primăvară. În plan uman, albul a fost asociat cu sămânța sau culoarea laptelui matern și roșul cu sângele.

Se pare că pe vremuri, în mai toate zonele ţării, mărţişorul a fost purtat şi de către flăcăi, bărbaţi şi femei măritate,ba chiar şi de către bătrâni şi bătrâne. În ultimele secole, mărţişorul a fost purtat numai de fete şi de nevestele tinere pentru a fi sănătoase şi curate ca argintul, albe şi rumene ca florile.

Studenții bulgari au vorbit la rândul lor despre asemănările dintre mărțișor și martenița: rădăcina lingvistică, simbolistica șnurului alb și roșu, unde roșul simbolizează sângele, viața, iar albul – puritatea, fericirea. În Bulgaria, tradiția spune că, în prima zi a lunii martie, cea mai vârstică femeie din familie trebuie să pună la mâna copiilor șnurul alb și roșu pentru sănătate și pentru a-i feri de deochi.

O altă asemănare este aceea că și aici mărțișorul se poartă până este văzut un pom înflorit sau prima pasăre călătoare. Diferența este că apoi acesta se agață de ramurile unui copac înflorit sau de ale unui arbust. Astfel, în multe locuri din Bulgaria se pot vedea copaci și arbuști decorați cu mărțișoare.

            Studenții au mai semnalat o diferență: în Bulgaria, poartă mărțișoare atât femeile, cât și bărbații. De obicei, femeile poartă mărțișoarele la mână, iar bărbații în piept.

            De 1 martie toți se salută cu Cestita Baba Marta!

            Acest salut ne-a deschis perspectiva spre o altă temă viitoare, la fel de interesantă, aceea a „Babelor”.

                                                                       Lector: Camelia Zăbavă

Univesitatea „Sfinții Chiril și Metodiu”, Veliko Tărnovo, Bulgaria